FEMEIA DIN APOCALIPSĂ

( Fecioara Maria, Biserica, etc )

de Pr. Prof. Ion Ciungu

"Şi s-a arătat din cer un semn mare: o femeie înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună de douasprezece stele."

  ( Apocalipsa 12, 1 )

 

 

" Noi, ce din mila Sfântului / Umbrăfacem pământului /", după cum evaluează  M. Eminescu, noi, care continuăm să adresăm "plângeri"  Maicii Domnului, care este  "Regină peste îngeri", se cuvine să ne silim şi să mai valorificăm moştenireaculturală creştină, mariană.

În acest context al datoriei noastre morale, spirituale, filiale, vitale, capitolul 12 din Apocalipsă se dovedeşte a fi o importantă sursă de recompensă.

    Opinii diferite au fost exprimate de-a lungul secolelor de mulţi exegeţibiblici în efortul lor de a identifica realitatea la care se referă această femeie. Lucrătorii de la Enciclopedia liberă, Wikipedia, varianta engleză, au sistematizat în cinci puncte opiniile diferiţilor exegeţi. Astfel, femeia s-ar referi de fapt la:

1.                 Fecioara Maria;

2.                 Biserică;

3.                 Omul generic;

4.                 Naţiunea lui Israel;

5.                 Eva.  

  Există exegeţi care acceptă atât punctul 1 cât şi punctul 2. Între cei care au această înţelegere, la ortodocşii din vremea noastră, găsim pe grecul Sergios Sakkos şi pe românul pr. prof. Vasile Mihoc.[1]

Între puţinii autori din primele secole care susţin că acestă femeie reprezintă atât pe Maica Domnului cât şi Biserica, Sakkos aminteşte trei:  Epifanie, Efrem Sirul şi Oicumenios.

În cele ce urmează prezint spicuind din Enciclopedia menţionată câteva aspecte:

O moştenire de tradiţie catolică atribuie identitatea femeii Fecioarei Maria după mutarea ei la cer, unde ea este revelată în toată gloria ei ca Regină a Cerului , Mamă a lui Dumnezeu , şi Mamă a Bisericii. Acest punct de vedere a fost afirmat de Papa Pius X, Papa Pius XII, Papa Paul VI, şi de Papa Ioan Paul II. Potrivit acestui punct de vedere, copilul de parte bărbătească al femeii este o referinţă la Iisus ( Apocalipsă 12, 5 ) de vreme ce el este destinat să conducă toate naţiunile cu un toiag de fier. Apocalipsă 12, 5 ). Balaurul care încearcă să devoreze copilul la momentul naşterii lui, ( Apocalipsă 12, 4 ), este o referinţă la încercarea lui Irod cel Mare de a-l omorî pe pruncul Iisus ( Matei 2, 16 ). Prin moartea şi învierea sa Iisus a fost răpit sus la Dumnezeu şi la tronul său. (Apocalipsă 12, 5 ).

  Totuşi majoritatea comentatorilor antici au identificat-o cu Biserica, iar în Evul Mediu s-a susţinut pe scară largă faptul că ea reprezintă pe Maria, Mama lui Iisus. Exegeţii moderni ţin în general de interpretarea mai veche, cu anumite modificări, datorită detaliilor contextuale, iar în anii recenţi mai mulţi catolici luptă pentru interpretarea mariană. Între martorii antici ai interpretării mariane sunt incluşi Sf. Epifanius, Tychonius ( care l-a influenţat din greu pe Sf. Augustin ), autorul necunoscut al Istoriei lui Iosif Dulgherul, Quodvultdeus ( un discipol al Sf. Augustin ), Cassiodorus ( Complexiones in Apocalypsi, scrisă în jurul anului 570 d. Hr. ) şi Părinţii greci Andrei şi Oikumenios ( sec. şase ). Pentru o evaluare a motivelor logice şi teologice la identificarea Femeii din Apocalipsă 12 cu Maria, Mama lui Dumnezeu, vezi Brunero Gherardini, Ridicată la Cer pentru că e Co-Mântuitoare pe Pământ. Gânduri despre Temeiul Dogmei Catolice.[2]

   Comentariul Noii Biblii Catolice [New American Bible],   ( Biblia romano-catolică oficială pentru America ) afirmă că femeia împodobită cu soarele, luna şi stelele ( imagini luate din Geneză 37, 9-10 ) îl simbolizeză pe poporul lui Dumnezeu din Vechiul şi Noul Testatment. Israelul din vechime a dat naştere lui Mesia ( Apocalispă 12, 5 ) şi apoi a devenit noul Israel, biserica, care suferă persecuţie din partea balaurului ( Apoc. 12: 6, 13-17 ); cf. Isaia 50:1;  66:7;  Ieremia 50:12 ).

   Un oarecare comentariu catolic, ca de exemplu, Comentariul lui Haydock la Biblia Catolică ( 1859 ) permite atât bisericii ( în primul rând ) cât şi Mariei să fie ceea ce reprezintă femeia”[3]

 

  Se cuvine să-i amintim şi acum, cu rugăciuni, pe autorii drapelului UE, Arsène Heitz ( 1908-1989 )   şi Paul Michel Gabriel Levi ( 1910-2002 ). Ei ne-au lăsat moştenire chipul Maicii Domnului ascuns în acest drapel.

   Modestia, umilinţa, smerenia, puritatea, fidelitatea Sfintei Fecioare Maria sunt virtuţi mult apreciate de Tatăl nostru Ceresc şi de Spiritul Adevărului Mângâietor, care au umbrit-o pentru a-L aduce pe Fiul Iubirii Veşnice în lumea nostră decadentă, pentru a o restaura. Pentru aceasta, toate neamurile ( generaţiile şi naţiunile, înţelepte) au avut, au şi vor avea temei să o considere fericită ( Luca 2, 46-49 ).

   Oare naţiunea română nu se numără între neamurile înţelepte ?

---

[1] Savvas Agouridis, Comentariu la Apocalipsa Sfântului Ioan, traducere de pr. prof. dr. Constantin Coman, Editura Bizantină, Bucureşti, 2004, p. 189.

[2]  Brunero Gherardini,  RAISED TO HEAVEN BECAUSE CO-REDEMPTRIX ON EARTH THOUGHTS ON THE FOUNDATION OF THE CATHOLIC DOGMA OF THE ASSUMPTION http://www.centreleonardboyle.com/Assunta.html

[3]Woman of the Apocalypse, From Wikipedia, the free encyclopedia, Interpretations, The Blessed Virgin Mary, http://en.wikipedia.org/wiki/Woman_of_the_Apocalypse