[ Sf. Iustin Martirul şi Filosoful ( sec. II ) ; Rupert Shortt ( sec. XXI )]
de Pr. Prof. Ion Ciungu
“ Aceasta văporuncesc: Să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai întâi decât pe voi M-a urât…“ ( Ioan 15, 17-20)
Frica, aversiunea, ura faţă de prezenţa persoanei lui Christos a manifestat-o mai întâi elita iudeilor, adică marii preoţi şi fariseii. Ei conving sanhedrinul ( sinedriul ), adică Consiliul Suprem Iudaic să-L ucidă pe Iisus. Motivul afirmat de ei a fost unul politic-naţional : “ Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor lua şi ţara şi neamul.” ( Ioan 11, 47-53 )
Prin stilul Său nou de gândire şi lucrare, Iisus spărsese tiparele sterile de înţelegere şi activitate religioasă ale iudeilor, deschizând spiritului uman drumul spre Tatăl nostru Ceresc. ( Ioan 5, 16-23 )
Iudeii pierduseră legătura cu Tatăl Ceresc şi aveau ca ideal doar “ ţara şi neamul.”
Mai târziu, urmaşii lui Christos, creştinii consecvenţi pe gândirea şi lucrarea Lui, vor intra în conflict cu diferite elite naţional-religioase şi vor fi persecutaţi şi omorâţi.
Iustin Filosoful este unul dintre creştinii de acest fel, cinstit ca sfânt pe data de 1 iunie.
Iustin devenise creştin cam pe la vârsta de 30 de ani. De pe poziţia sa de filosof el a demonstrat superioritatea credinţei creştine şi a apărat nevinovăţia creştinilor persecutaţi şi omorâţi pe nedrept de politica imperială romană.
Apologet creştin de limbă greacă, Iustin şi-a încununat activitatea prin moarte martirică la Roma, în anul 165 d. Hr., în timpul împăratului , filosof stoic, Marcu Aureliu.
Prin Sfântul Iustin, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă să apărăm pe cei care poartă numele Lui, adică numele de creştin. ( De la Christus s-a format cuvântul christianus, în limba latină. La români christianus s-a transformat , cu vremea, probabil, în cristian, cristin, crestin, creştin).
A. Din viaţa şi opera lui Iustin
Iustin s-a născut „ pe la începutul secolului II ”, în Palestina, într-o familie de „ păgâni, probabil de origine latină ”[1], primind “educaţie greacă.”[2]
„ Educat în păgânism, a avut întotdeauna dorinţa de a afla adevărul. De aceea a trecut prin şcolile filosofice din acel timp. La început a ascultat un stoic, apoi un peripatetic, un pitagorician şi în fine un platonic. Într-o zi pe când se plimba pe ţărmul mării, întâlni un bătrân care îi arătă că Filosofia nu poate da omului o cunoştinţă adevărată despre Dumnezeu, suflet şi lume, şi deci nu poate să-l facă fericit , ci pentru a ajunge la acest scop, trebuie să se adreseze Profeţilor. Urmând sfatul bătrânului, Iustin se converteşte la creştinism, lucru pentru care era pregătit văzând purtarea creştinilor, mai ales în faţa morţii şi a prigoanei. Făcut creştin în jurul anului 130, Iustin a început să răspândească creştinismul, folosindu-se de prestigiul profesiunii şi mantiei sale de filosof, învăţând doctrina lui Cristos, prezentând-o ca pe cea mai înaltă şi mai sigură filosofie. Astfel, după 135 îl întâlnim la Efes, unde discuta cu elevul Trifon, apoi la Roma, de două ori, unde întemeiază o şcoală filosofică, având ca învăţăcel pe Tatian, iar ca duşman pe Crescente, filosof cinic, cu care a avut mai multe discuţii. Denunţat ca şi creştin, este omorât împreună cu alţi şase tovarăşi, sub prefectul Iunius Rusticus ( 163- 167 ). Actele martiriului lor se păstrează şi azi. ”[3]
Din scrierile autentice păstrate de la Iustin amintesc aici Apologia I-a, adresată împăratului roman Antoninus Pius, lui Marcu Aureliu, lui Lucius Verus, Senatului şi Poporului Roman.
„În Prolog spune că nu se cade ca împăraţii filosofi să-i condamne pe creştini după spusele vulgului.”
„În partea întâia combate acuzele aduse împotriva creştinilor. Creştinii nu sunt atei, cu toate că nu adoră zeii, nici imorali, nici nu urăsc patria, pentru că nu adoră zeii săi, care nu sunt altceva decât oameni sau chipuri făcute de mână omenească; ei sunt cei mai buni cetăţeni ai patriei, prin învăţăturile lor.” Apoi, în partea a doua
„ expune învăţătura şi cultul ” creştinilor.
„La sfârşit face apel către împăraţi să nu mai condamne oameni nevinovaţi, aducând în acest scop rescriptul lui Adrian către Minnucius Fundanus în care se cer probe de la acuzatorii creştinilor.” ( după Pr. prof.dr. Ioan M. Bota )
B. Cartea “Cristianophobia” a lui Rupert Shortt
Apologet al creştinilor de azi apare Rupert Shortt.
Redau, în traducere din engleză, prezentarea cărţii, făcută de Father John Flynn, LC , pe site –ul Zenit.org[4]
Două Sute de Milioane de Creştini sub Ameninţare
O Nouă Carte Descrie Persecuţia
ROMA, 23 NOV, 2012 ( Zenit.org ). – Mai mulţi creştini sunt sub ameninţare decât orice alt grup de credinţă, cam două sute de milioane, potrivit unei cărţi recente publicată de jurnalistul Rupert Shortt.
Shortt, redactor religios la Suplimentul Literar Times şi autor al mai multor cărţi despre subiecte religioase, şi-a publicat recent ultima sa carte, Cristianophobia” ( Random House ).
Chiar înainte de atacurile de la 11 septembrie, multe comunităţi creştine au fost confruntate cu probleme severe de intoleranţă, a notat el în introducerea cărţii, iar în ultimul deceniu problema s-a înrăutăţit dramatic.
“Aceasta ar trebui să fie o chestiune majoră de politică externă pentru guverne dintr-o arie vastă a lumii ” , a afirmat el.
Shortt a adus în atenţie multele dificultăţi întâmpinate de creştini într-un mare număr de ţări cu majoritate mahomedană. Cei care se convertesc la Creştinism în astfel de ţări se confruntă cu pedepse aspre şi există de asemenea riscul ca Bisericile Creştine să dispară din ţările lor de origine biblică din Orientul Mijlociu, observă el.
El a citat un studiu din 2008 realizat de Freedom House care demonstrează că în timp ce există într-adevăr unele ţări mahomedane libere din punct de vedere religios, de exemplu Senegal, ele sunt doar excepţia.
“ Este e probelmă cu Islamul sau aşa ceva ? ” a întrebat el. Există elemente ale Islamului care într-adevăr justifică violenţa, dar el de asemenea a judecat că citarea selectivă din Coran nu dovedeşte mare lucru.
E adevărat, totuşi, continuă el, că dreptul de a critica credinţa dominantă este mai limitat decât în Creştinism. De asemenea, Islamul nu s-a dezvoltat, cum s-a dezvoltat Creştinismul, devenind mai critic de sine şi mai tolerant.
Cartea lui, a specificat Shortt, nu este bazată pe o premisă a unei presupuse ciocniri a civilizaţiilor, iar el nu a fost lipsit de critică la adresa insuficienţelor din trecut ale Creştinismului.
Credinţa, a evidenţiat el, a mobilizat milioane de oameni să lucreze pentru democraţie şi să sprijine drepturile umane, precum şi lucrarea pentru uşurarea suferinţei umane. Ea, de asemenea, însă, a jucat un rol în războaiele şi conflictele civile.
Primăvara Arabă
Egiptul este una din ţările examinate de Shortt şi el a evidenţiat faptul că demiterea ( căderea ) fostului preşedinte Hosni Mubarak nu a adus nicio uşurare dificultăţilor întâmpinate de creştini.
După documentarea unui mare număr de cazuri de persecuţie în anii anteriori Primăverii Arabe, Shortt a continuat să descrie diferite episoade de fapte anti-creştine care au urmat răsturnării guvernului din Egipt.
În alt capitol Shortt a privit la situaţia din Irak, spunând că puţine populaţii creştine au suferit aşa de acut ca cea din Irak în anii recenţi. Dificultăţile au dus la un exod al creştinilor, al căror număr în Irak a ajuns de la aproximativ 1,2 milioane la mai puţin de 200.000.
Ar fi greşit să credem că regimul lui Saddam Husein i-a protejat pe creştini, argumentă el, căci creştinii au suferit dislocare şi discriminare în deceniile trecute. Situaţia s-a înrăutăţit, totuşi, dramatic după invazia americană din 2003 prin faptul că atât clerul cât şi credincioşii creştini au devenit ţinta extremiştilor.
Până la începutul anului 2011 nu mai puţin de şaizeci şi trei de biserici fuseseră bombardate sau invadate din 2003.
Mulţi din Vest nu sunt la curent cu bogata istorie a Creştinismului în regiune, comentă Shortt. Timp de multe secole Irakul a avut o comunitate creştină înfloritoare cu o viaţă culturală bogată şi un număr mare de biserici şi mânăstiri, dar perspectivele sunt acum foarte întunecate pentru creştini.
Autoritate
Turcia, Pakistan, Nigeria şi Indonezia sunt alte ţări la care se face referinţă în carte, dar Shortt de asemenea a privit şi la alte naţiuni cu majoritate nemahomedană.
El a consemnat multele fapte de persecuţie întâmpinate de creştini în India precum şi asprele restricţii guvernamentale din China.
Shortt de asemenea a examinat pe scurt alte câteva ţări ca, de exemplu, Cuba şi Venezuela. În legătură cu Cuba el a notat că o asemănare între guvernele mahomedane şi comunism este negarea surselor alternative de autoritate.
Situaţia creştinilor s-a îmbunătăţit în anii recenţi, a recunoscut el, dar Cuba încă nu poate fi clasificată ca o societate deschisă.
Shortt a argumentat în concluziile lui că nedreptăţile comise împotriva creştinilor sunt raportate insuficient. În parte, a spus el, aceasta se datorează unei înţelepciuni convenţionale care consideră religia ca o cauză mai mare de conflict decât alţi factori.
Întrucât mulţi susţin că religia este o sursă iraţională de comportament violent, simpatia pentru situaţia grea a credincioşilor este reţinută. Shortt de asemenea a judecat că în unele foste colonii ale naţiunilor vestice Creştinismul este văzut de unii a fi o ramificaţie a puterii imperiale iar creştinii din ţări ca Pakistanul sunt văzuţi ca un fel de anomalie.
Shortt a încheiat pe un ton moderat optimist, exprimând speranţa că după cum a evoluat Creştinismul tot aşa va evolua şi Islamul. În ce măsură se va întâmpla aceasta este greu de spus, a recunoscut el, dar a încheiat afirmând virtutea speranţei. Este o virtute de care mulţi creştini vor avea nevoie în doze mari pe măsură ce ei continuă să întâmpine circumstanţe foarte dificile.
[1] Pr. Prof. dr. Ioan G. Coman, Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful, în PATROLOGIE, Sfânta Mânăstire Dervent, 1999, p. 43.
[2] Justin Martyr, From Wikipedia, the free encyclopedia, Life, http://en.wikipedia.org/wiki/Justin_Martyr
[3] Pr. Prof. dr. Ioan M. Bota, Iustin Filosoful, în PATROLOGIA, Cartea de Editură Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 2002, p. 59. vezi şi http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantul-iustin-martirul-filosoful-119508.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu