„Care este lucrul cel mai de dorit pentru om? Să fugă de păcat, să obţină lăsarea şi iertarea păcatelor, să dobândească sfinţenia. De ce? Pentru că păcatele, cum sunt mândria, purtarea proastă faţă de oameni, neîncrederea răutăcioasă, iubirea de agonisire, avariţia, invidia şi celelalte ne îndepărtează de Dumnezeu, Izvorul vieţii, ne îndepărtează şi de oameni şi ne supun morţii sufleteşti, în timp ce purtarea blândă, smerită, lipsită de răutate faţă de toţi oamenii, chiar şi faţă de vrăjmaşii noştri: sinceritatea, neagonisirea, deprinderea de a ne mulţumi cu puţin, şi cu strictul necesar, generozitatea în toate, solicitudinea şi alte purtări şi fapte pozitive ne unesc cu Dumnezeu, izvorul vieţii, şi ne fac plăcuţi oamenilor. Dă-ne, Doamne, să putem evita cu desăvârşire păcatul, să ne obişnuim a face tot lucrul bun cu Harul Tău. Fără de Tine, Stăpâne Doamne, nimic bun nu putem face, noi «răi fiind» (Matei 12, 34)”.
Sfântul Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, ed. Sofia, Bucureşti, 2005, pp 154.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu