Sfântul Vasile cel Mare
„Scriptura nu conteneşte a asemăna pretutindeni sufletele oamenilor cu viţa de vie: «Vie s-a făcut iubitului, în pisc, în loc gras» (Isaia 5,1) şi: «Vie a sădit şi a împrejmuit-o cu gard» (Matei 21,33). E lămurit că numeşte «vie» sufletele oamenilor, în jurul cărora a pus garf, adică siguranţa dată de porunci şi paza îngerilor. Că spune Scriptura: «Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El» (Ps 33,7). Apoi, Dumnezeu a înfipt în jurul nostru, ca nişte araci, şi a pus în Biserică «întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători» (I Corinteni 12,28), iar prin pildele vechilor şi fericiţilor bărbaţi, Dumnezeu ridică la înălţime gândurile noastre şi nu le lasă aruncate la pământ şi vrednice de a fi călcate în picioare. Apoi, ca prin nişte cârcei, prin legăturile dragostei ne ţine strâns uniţi de semenii noştri; şi, rezemaţi pe ei, să tindem mereu spre înălţime; şi asemeni viţei de vie agăţătoare să ne urcăm spre culmile celor mai înalte virtuţi. Dumnezeu cere apoi de la noi să primim a fi săpaţi; iar sufletul este săpat atunci când leapădă grijile lumeşti, care sunt poveri pe inimile noastre. Deci, cel care leapădă dragostea trupească şi dragostea de bani sau socoteşte vrednică de scuipat şi de dispreţuit admiraţia pentru această ticăloasă slavă deşartă, acela, ca şi cum şi-ar fi scăpat sufletul, ca şi cum ar fi răsuflat, descarcă de pe el povara deşartă a gândului pământesc. Şi, după cum spune proverbul, nu trebuie nici să te grozăveşti, să faci adică totul de ochii lumii, nici să cauţi lauda celor din afară, ci să fi cu rod, strângând pentru bunul Lucrător (Ioan 15,1) arătarea faptelor tale (Matei 6,4; 6,18). Să fii «ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu» (Ps 51,7). Să nu-ţi pierzi niciodată nădejdea, ci să ai întotdeauna, prin credinţă înfloritoare mântuirea. Aşa vei imita acest pom care e totdeauna verde şi te vei lua la întrecere cu el, în facerea de roade, dând din belşug milostenie în orice vreme."
[1] Sfântul Vasile cel Mare, PSB vol. 17, EIBM al BOR, Bucureşti 1986, pp 126
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu